Clădirea Rectoratului ULBS - fosta Casă a Comandantului Militar din Sibiu

Dezvoltarea complexului militar din Sibiu, a făcut ca una dintre primele clădiri care s-au construit în scopul de a găzdui părţi ale administraţiei militare să fie părăsite de către armata austro-ungară. Astfel, ei vor renunţa la Casa Generalului pentru a construi ceea ce va rămâne până la sfârşitul secolului al XX-lea drept Palatul Comandantului. El va fi inaugurat pe 15 aprilie 1904 si va fi reşedinţa generalului Falkenhayn în perioada Primul Război Mondial când frontul era pe aliniamentul Carpaţilor, începând cu octombrie 1916.

Palatul este construit în stil eclectic, planul este unul dreptunghiular cu rezalit pe axul accesului interior. Clădirea are un corp. Faţada are 13 travee, intrarea fiind marcată de un balcon susţinut de patru coloane simple cu secţiunea maximă la mijlocul coloanei. Faţada este finalizată de o cornisa profilată. De asemenea, deasupra celor trei axe centrale, este prezent un fronton triunghiular stilizat. Deasupra frontonului se află o urnă decorativă. Frontonul este finalizat în semipalmeta. De asemenea, el este susţinut de câte o consolă aparenţa pe fiecare latură. La etaj, deasupra celor trei axe centrale clădirea are o decoraţie cu elemente vegetale si militare (coifuri si steaguri militare). Deasupra ferestrei centrale decoraţia este realizată din ghirlande vegetale şi un coif militar în relief.

Intrarea se realizează prin parterul clădirii, fiind realizată dintr-o uşă în două aripi şi o lumină, umplute de sticlă peste care s-a aplicat un grilaj din fier forjat cu decoraţiune vegetală. Balconul este amplu. Uşa este flancată de doi pilaştri aparenţi finalizaţi în câte un capitel doric, aceştia de fapt alături de alţi doi pilaştri identici susţinând balconul. De o parte şi de alta a ferestrei centrale se află câte o uşă dreptunghiulară, formată din două canaturi. La parter se află în aliniamentul vertical al uşilor de la etaj, câte o fereastră rotundă, ele flancând intrarea. Restul ferestrelor, sunt dreptunghiulare, la parter pe ele fiind aplicat în unele cazuri câte un grilaj din fier forjat. La etaj ele sunt decorate atât în partea superioară cât şi în cea inferioară de câte un ancadrament.

Acoperişul este în patru ape cu repere de pantă. Gardul care delimitează parcela, este format dintr-un parapet de circa 60 de centimetri, stâlpi de cărămidă cu tencuială, abaca fiind decorată cu o sferă. Intrarea este realizată prin unirea printr-un arc cu două coloane. Arcul este decorat printr-o formă geometrică stilizată. Gardul este din fier forjat cu motive florale şi militare. Intrarea se face pe o rampă care urcă gradual spre intrarea propriu-zisă in clădire.

Interiorul se remarcă prin sala de recepţie a palatului, în care regăsim ca elemente decorative, structura cu motive militare, un balcon şi pilaştrii angajaţi. Scările sunt realizate din piatră cu balustradă din fier forjat cu mâna curentă din lemn.

Clădirea joacă un rol important și în făurirea Marii Unirii, fiind sediul lui Iuliu Maniu.

Clădirea a fost construită de Julius Bielz și a rămas în proprietatea familiei Bielz până la naționalizarea din anul 1947. Începând cu 1 ianuarie 1919 clădirea a fost mereu loc de derulare a activităților importante în care Sibiul a fost parte: de la vizita generalului Berthelot, găzduit în clădirea actuală a rectoratului și până la repartizarea unor compartimente ale Consiliului Dirigent în spațiile ei. Astfel la 6 aprilie 1919 este consemnat că: – la parterul clădirii (aula Lucian Blaga) au funcționat birourile Revizoratului socotelilor (serviciul contabil al CD), Șefului Siguranței și ale Biroului de Presă (condus la acea dată de Silviu Dragomir – reputat istoric și fost secretar al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia). – la etajul 1 a fost secretariatul pentru interne (actualele birouri ale Serviciului de Relații Internaționale – la etajul II a fost reședința președintelui Consiliului Dirigent – Iuliu Maniu (n. la 8 ianuarie 1873 în jud. Sălaj – d. Iuliu Maniu a fost ales pe 2 decembrie 1918 în funcția de ministru-prezident al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, funcție echivalentă cu cea de guvernator, îndeplinind, totodată, și funcția de ministru de interne.

Plăcuța comemorativă a fost amplasată pe poarta clădirii în anul centenarului.

Clădirea rectoratului ULBS

Surse: Răzvan Pop, ULBS

Poze: Marckus Nicoară, student ULBS Patrimoniu anul II.